miercuri, 19 iunie 2013

Garnitură de cartofi cu muștar

...sau salată de cartofi noi și muștar cu boabe.

Cartoful, cea mai versatilă legumă pentru garnituri, plin de carbohidrați, gustos și mai puțin hrănitor, este alimentul cel mai întâlnit în alimentația norgevienilor (desigur și a românilor). Există chiar și o glumă aici, care aseamănă omul cu cartoful. Mai degrabă este considerată o insultă.
Rețeta am luat-o dintr-o revistă cu rețete simple și gustoase. 




Ingrediente:
- 800 gr. cartofi noi
- 2 linguri de muștar (cu boabe întregi)
- 2 căței de usturoi, presați
- o lingură de miere
- zeama de la o lămâie
- 3 linguri de ulei de măsline
- o legătură de ridichi tăiate felii
- 2 linguri de capere
- sare și piper

Preparare:
Curățați și fierbeți cartofii în apă cu sare. Preparați dressingul amestecând într-un bol muștarul, usturoiul, mierea și sucul de lămâie, adăugați apoi uleiul, puțin câte puțin. Asezonați cu sare și piper. Când cartofii sunt gata, scurgeți zeama și adăugați sosul, amestecând lejer. Puneți salata într-un bol sau platou și adăugați ridichile și caperele. Decorați cu fire de ceapă.


sâmbătă, 15 iunie 2013

Salată de pui cu avocado

O salată sățioasă, deosebit de gustoasă

Primul lucru la care te gândești când auzi de avocado este guacamole, apoi Mexic. Iar atunci când îl vezi la supermarked, nu îl cumperi pentru același motiv pentru care ocolești și gingerul (?!) Aceste două alimente sunt de fapt foarte ușor de introdus în alimentație, cât și foarte benefice pentru organism. De data asta am preparat o salată minunată cu avocado. Acest fruct este unul dintre cele mai hrănitoare din lume, miez untos, bogat în uleiuri sănătoase. Este o sursă excelentă de vitamina E, rival al cărnii și excelent în alimentația copiilor.

Ingrediente:
-piept de pui la grătar sau preparat la cuptor
-un avocado
-un măr verde
-mix de salată verde
-roșii bine coapte, gustoase
-ardei roșu
-câteva nuci
-lime sau lămâie
-ulei de măsline
-puțin chilli, sare și piper după gust

Preparare:
Așezați ingredientele pe o farfurie întinsă. Preparați dressingul din zeamă de lime, ulei de măsline, chilli, sare și piper. Stopiți salata cu sosul obținut. Se pot adăuga rondele de ceapă verde sau ceapă roșie tăiată julien. O altă metodă de preparare e cea în care toate ingredientele se amestecă într-un bol apoi se așează pe farfurie. Savurați cu multă plăcere!

Ingredientul sănătos, avocado: http://www.goodfood.ro/articol/ingredientul-sanatos-avocado.html
Ce trebuie să știi despre avocado: http://www.formula-as.ro/2013/1056/medicina-naturii-44/alimentele-iernii-avocado-16078

joi, 30 mai 2013

Plăcintă cu rubarbă și căpșune

Pentru prima dată am auzit de rubarbă în serialul Fringe, în care Dr. Bishop manifesta o pasiune pentru plăcinta cu rubarbă. M-am întrebat ce este și ce gust are, am cautat-o pe internet, am citit despre ea, dar nu mi-a stârnit curiozitatea într-atât încât să o cumpăr.
Locul de unde ne aprovizionăm de obicei este o combinație de piață și supermarket, unde găsesc orice ingredient am nevoie în aventurile mele prin bucătărie, de la plante și legume pe care le cunosc și le aleg cu ușurință, la rădăcinoase și fructe care nu știu dacă se consumă crude sau gătite, cu coajă sau fără sâmburi, la paste și sosuri, pe care nu știu dacă voi avea ocazia să le încerc vreodată. Zilele trecute, în plimbarea mea la piață, printre aglomerarea de legume frumoase, atât de frumoase că aș fi cumpărat câte puțin din fiecare sortiment, am zărit rubarba, așezată între praz și țelină. Mi-am spus că trebuie să o gust, să fac plăcinta. M-am jucat de-a "patiseria" și a fost nevoie să prepar plăcinta de trei ori până să fiu satisfăcută. Acum mă laud cu experiența.

Am căutat pe internet rețete, le-am selectat, citit, comparat, mă simțeam gata de treabă, dar lipsea forma de plăcintă. Fuga la Ikea, nimic potrivit, dezamăgită de slaba aprovizionare în sectorul ăsta. Tristețea a durat doar până la Mall, de unde, dintr-un magazin de accesorii de bucatărie, am cumpărat o piesă minunată pentru tarte și plăcinte. Eram, în sfârșit, pregătită, entuziamată să mă apuc de lucru, dar tot mai lipsea ceva, timpul.
Prima plăcintă a fost făcută fără ingredientul care lega compoziția, făina de tapioca. Gustoasă, dar nu era legată, se formase o dulceață în loc de gem. Peste câteva zile am mai făcut o plăcintă, dar nici de data asta nu mi-a plăcut sau mai bine zis nu am avut răbdare să trag concluziile. Din motive pe care nu le mai amintesc m-am supărat foarte tare, plăcinta fiind cea pe care a căzut răzbunarea. N-am mai lăsat-o să se răcească, am tăiat-o călduță și s-a împrăștiat. Mi-am băgat mâinile în ea și m-am jucat cu compoziția la fel cum o făceam în grădina din spatele blocului, pe la cinci ani, cu plăcintele din țărână, la sfârșitul jocului de-a cofetăria. A treia plăcintă a ieșit perfect. Poate e o afirmație falsă pentru că nu am mâncat plăcintă cu rubarbă în altă parte, deci nu am termen de comparație. Dar mi-a ieșit ceva cu care mă pot mândri.

















E foarte important să îți cunoști forma de plăcintă. Majoritatea rețetelor pe care le-am citit nu menționau diametrul vasului. În plus, uitându-mă la îngredinete și la poza anexată, mi-a fost ușor să îmi dau seama că nu au nicio legătură una cu alta. În schimb, informațiile de pe bloguri mi-au fost de ajutor. Sunt de părere că cea mai bună rețetă e cea pe care și-o ajustează fiecare, în fucție de formă și gust. La început părea greu, dar după trei încercări pare o joacă prepararea plăcintei cu rubarbă.

Bine de știut:
Se poate folosi și o formă tradițională de tartă, dar este riscant. Umplutura va bolborosi în timpul coacerii și poate să dea pe afară. Ce urmează? Cuptor ars, fum, dezastru! Dar nu este imposibil, de aceea trebuie reduse cantitățile și iată de ce spun că fiecare trebuie să își facă propria rețetă.
Nu faceți ca mine, nu renunțați la amidon sau la făina de tapioca! Aceste ingrediente fac compoziția să se lege în timpul coacerii. O altă variantă pe care am întâlnit-o în rețetele consultate este cea în care compoziția se fierbe ca pe gem, înainte să fie adăugată peste blat, dar eu nu am făcut așa. Mi se pare mai complicat, practic este o operațiune în plus.
Aluatul poate fi și el preparat în diferite moduri. Fie la mână, fie în blender.

La joacă!
Forma pe care am folosit-o este de 28 de centimetri și puțin mai înaltă decât una obișnuită de tartă.
Ingrediente pentru aluat: 300 gr. făină, 150 de unt nesărat, 8 cuburi de gheață, o linguriță de zahăr și puțină sare.
Ingrediente pentru umplutură: 400 gr. de rubarbă taiată rondele și aceeași cantitate de căpșune, tăiate în două, 120 gr. de zahăr, 3 linguri cu vârf de făină de tapioca, un vârf de cuțit de sare, coaja rasă de la o portocală.
Preparare: Combină făina, zahărul și sarea și pune-le în blender. Adaugă untul și pulsează până se amestecă, apoi pune treptat cuburile de gheață. Se pot adăuga în final 2-3 linguri de apă, astfel aluatul se va omogeniza mai bine. Când aluatul se va dezlipi ușor de pe pereții blenderului, scoate-l și frământă-l lejer cu mâna încă 2-3 minute. Separă aluatul în două părți și pune-l în frigider. E bine să stea cel puțin o oră și scos cu zece minute înainte de folosire. Eu l-am lăsat circa 30 minute.
Întinde două discuri de 31-32 cm fiecare. Prima foaie se așează ca bază în forma de plăcintă unsă cu unt sau ulei, iar din a doua foaie se taie 12 fâșii cam de un centimetru fiecare, pot fi chiar și mai groase, dar nu mai subțiri.
Amestecă căpșunele cu rubarba, zahărul, făina de tapioca, sarea și coaja de portocală și pune-le peste blat. Împletește apoi fâșiile peste plăcintă, ajutându-te de imaginație, dacă este pentru prima dată, și îmbină-le prin răsucire la margine. Presară o lingură rasă de zahăr brun și coace 20 de minute la 200 de grade, apoi încă 40 de minute la 180 de grade. Dacă se rumenește prea tare poți acoperi plăcinta cu o folie de aluminiu. Pentru un luciu deosebit, scoate plăcinta în ultimele zece minute de coacere și unge-o cu ou bătut. Așteaptă să se răcească înainte să o tai. Este delicioasă cu înghețată de vanilie. Enjoy!



miercuri, 2 mai 2012

Paste cu ton si legume

Paste frumoase, delicioase

19 grade! A venit primăvara în Oslo, ieri și azi, mâine se anunță iar vreme mai rece. Ziua e foarte lungă, iar căldura asta a lăsat mute de bucurie toate sufletele din zonă. E incredibil de frumos ziua, primăvara, în Norvegia. Și abia am văzut puțin. Chiar și așa, tot fumez și tot îmi e dor.

Gătesc. Gătesc chestii rapide aproape zilnic. Azi am făcut paste cu legume și ton. O conservă de ton costă 10 coroane norvegiene, adică vreo 6 lei, iar un broccoli tot cam atât, chiar uneori l-am găsit și la 8 coroane. Asta nu înseamnă că alimentele au același preț ca în România, dar unele chiar au prețuri bune, mai ieftine. În schimb, carnea e destul de scumpă, la fel și brânzeturile.

Pasta asta frumoasă și delicioasă se prepară cu morcov, dovlecel, broccoli, ulei măsline, unt și ton. Se fierb pastele, iar legumele se călesc pe rând. Toate ingredientele se amestecă într-un bol, se pune ulei de măsline și gata. Am prăjit în unt sărat, așa că nici sare nu am pus. Atât de bun că-mi vine să-mi mai pun o porție! Enjoy!


























luni, 3 octombrie 2011

Ciorbă de văcuță

M-a întrebat un prieten de ce ciorba asta se numește de văcuță și nu de vacă. Pentru ciorba de pui, de porc, de legume și altele nu se folosesc diminutive, atunci de ce vaca e văcuță? Probabil pentru simplul motiv că nu sună deloc bine "vacă"?! 
Perișoare, diminutiv?

Ciorba de văcuță cu legume pe care am preparat-o este minunată sau poate doar mă laud. Nu e vreo rețetă deosebită, ci una tradițională dobrogeană, spune cartea. 

Aveți nevoie în primul rând de văcuță, vreo 400-450 gr. de carne sau rasol de vită. Eu am folosit rasol alb, îl aveam în congelator și cumpărasem și vreo trei oase de vită. Rasolul alb este foarte fraged, iar gustul cel bun a venit din oasele de vită, văcuță, vacă, de fapt, mânzat (fierbe mai repede și e mai gustos). Vă mai trebuie o ceapă, un morcov mare sau doi mai mici, jumătate de țelină și eventual o rădăcină de pătrunjel, jumătate de ardei gras, varză albă (eu nu am pus varză), un cartof mai mare sau doi, o mână de fasole păstăi verzi sau galbene ori mazăre, o roșie mare, dar mare și bine coaptă sau roșii în bulion dacă preferați ca ciorba să iasă mai roșiatică, vreo 500 ml borș fiert, smântână dacă doriți, ceva pătrunjel și leuștean după gust, sare și piper. Cam astea sunt ingredientele. 

Prepararea cestei ciorbe durează mai mult, în funcție de cât de repede firbe carnea.
Carnea se spală, se taie în bucăți mai mici și se pune la fiert în apă rece împreună cu oasele de vită. Din când în când se spumează. Între timp se taie mărunt morcovul, țelina, albitura, cartofii și restul zarzavatului. Fiecare poate tăia legumele la ce dimensiune le preferă. După ce carnea e aproape fiartă, se scoate, se pune o ceașcă de apă rece în supă și se lasă să se liniștească 10 minute, apoi se strecoară într-o altă oală pentru ciorbă. Carnea se taie cubulețe și se pune din nou la fiert în supă alături de ceapă, morcov, țelină și albitură. După 10 minute se pune ardeiul gras, după alte câteva minute cartofii și fasolea, după alte 10 minute, roșiile tăiate cubulețe. Se mai lasă la fiert până toate îngredientele sunt pătrunse, apoi se pune borșul și se potrivește de sare și piper. Se oprește focul și se adaugă jumătate din verdeața tocată mărunt. Înainte se servire, în farfurie se poate adăuga smântână și puțină verdeață. Delicios!

luni, 19 septembrie 2011

Caponata - tocăniță siciliană de vinete

Nu m-am lăsat de gătit. Gătesc rețete destul de ușoare, care necesită puțin timp, ingrediente nu multe și gust. Dacă se poate mult gust. Cert este că fiecare om are gustul lui, pe care nu îl poate contesta nimeni, iar unii dintre noi sunt mai deschiși în a experimenta diverse combinații de condimente cu legume, carne, nuci, verdețuri etc. Alții, în schimb, preferă rețetele aproape tradiționale sau împrumutate de ceva vreme, măncăruri cu care simțurile sunt obișnuite, așa cum ar fi ciorba de pui a la grec, de care îmi e super poftă. Sigur o voi găti zilele următoare. Am gătit destul de divers în ultima perioadă, atât cât am avut dispoziție, însă nu am avut grijă să pozez fiecare fel, pentru a-l posta. Sigur, la un moment dat le voi repeta, multe dintre ele vor și apărea pe aici. 

Am gătit "Caponata" - tocăniță siciliană de vinete, absolut fantastică. Este o rețetă dintr-o carte a lui Jamie Oliver. Tot e toamnă, iar vinetele cele mai bune acum se găsesc. M-am gândit că ar fi păcat să nu împărtășesc această rețetă. Iată ce spune autorul despre caponata: "Este un fel de mâncare incredibil, din sudul Italiei, servit ca o garnitură caldă de legume sau ca o gustare rece". Eu iubesc vinetele, iar felul acesta de mâncare l-am preparat de câteva ori în ultimele luni. E delicios atât rece cât și cald. 

Mai jos, aveți rețeta din carte :)

Aveți nevoie în primul rând de ulei de măsline și 2 vinete mari, tăiate bucăți. O linguriță cu vârf de oregano uscat, sare marină și piper proaspăt măcinat, o ceapă roșie mică, tocată mărunt, 2 căței de usturoi, tăiați felii subțiri, o legătură mică de pătrunjel, de la care ați ales frunzele și ați tocat codițele, două linguri capere sărate (se potrivesc și cele în oțet), o mână de măsline verzi, 2-3 linguri oțet cu ierburi aromate (eu am pus balsamic, numai vreo 2 linguri), 5 roșii mari, bine coapte, tăiate bucăți mai mari (ideal este dacă aveți timp să le opăriți și să le îndepărtați coaja), și 2 linguri de migdale prăjite și zdrobite (cantitatea de migdale poate fi și mai mare, în funcție de gust).

Preparare: "Luați o cratiță mare, turnați în ea câteva linguri de ulei de măsline și puneți-o pe foc. Adăugați bucățile de vinete și oregano, condimentați cu puțină sare și amestecați pentru ca vinetele să fie acoperite uniform cu ulei (e foarte important să nu folosiți prea mult ulei). Prăjiți-le la foc mic 4-5 minute, scuturând cratița din când în când (eu am folosit tigaie și am întors vinetele pe fiecare parte cu un clește; dacă sunt prea multe vinete, prăjiți-le în tranșee). După ce vinetele s-au rumenit ușor pe ambele părți, adăugați ceapa, usturoiul și tulpinile de pătrunjel și mai prăjiți totul câteva minute. Dacă amestecul vi se pare prea uscat, mai puteți adăuga puțin ulei. Adăugați caperele scurse și măslinele, precum și oțetul cu ierburi aromate. Când tot oțetul s-a evaporat, adăugați roșiile și fierbeți la foc mic circa 15 minute sau până când acestea s-au înmuiat. Stropiți cu puțin ulei de măsline și serviți mâncarea presărată cu frunzele de pătrunjel tocate și, dacă doriți, cu migdale". Obligatoriu migdale!



marți, 29 martie 2011

Placinta cu spanac si branza sau Spanakotiropita

Este primavara, legumele verzi au inceput sa apara pe piata si chiar au preturi acceptabile. Am inceput si eu sa ma bucur de savoarea lor. Cu totii cunoasteti placinta cu spanac, poate ca unii dintre voi o fac fara marar sau fara ceapa, insa reteta pe care o am eu este una greceasca. 

Aveti nevoie de 1kg de spanac, 500 gr de aluat de plcinta sau foietaj, 300 gr. de branza de oaie, o legatura de marar, o legatura de ceapa verde, 1 ceasca de smantana dulce sau o cutie mica de Gran Cucina, 5 linguri de ulei extravirgin de masline, 2 oua batute, putina sare si piper si nucsoara.
Prepararea nu este dificila, dar curatarea spanacului nu este tocmai placuta. 
Asadar, spalati si taiati spanacul in bucati, presarati sare si lasati-l sa se odihneasca 15 minute, apoi stoarceti-l cu mana pentru a elimina apa si puneti-l intr-un castron mare. Adaugati ceapa taiata, mararul, branza zdobita si restul ingredientelor si amestecatile pana cand compozitia se uniformizeaza. Intindeti aluatul intr-o tava, ungeti foile de placinta una cate una cu putin ulei si puneti deasupra amestecul impartit uniform. Apoi puneti si restul de foi, ungeti cu putin ulei si puneti tava la cuptor pana cand aluatul se rumeneste putin, nu mai mult de 30-40 de minute, in functie de cuptorul fiecaruia. Dupa ce scoateti placinta, acoperiti-o cu un prosop de bucatarie mai gros pentru circa 30 de minute. 
Este o placinta minunata! Enjoy!


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...