luni, 28 octombrie 2013

Salam de biscuiți

Salam de biscuiți cu nuci și stafide

Probabil că salamul de biscuiți este unul dintre dulciurile cele mai populare în România (nu are legătură cu faptul că se face chiar din biscuiți Popular ?!), dar și unul dintre dulciurile foarte ușor de preparat. Nu-mi explic din ce motiv la mine în familie nu se făcea, drept dovadă am fost nevoită să întreb în stânga și-n dreapta pentru o rețetă. Îmi imaginam, dar vroiam să cunosc ''tehnica''. Mereu mâncam salam de biscuiți prin vecini sau la scara blocului pentru că o vecină, o prietenă foarte bună din copilărie, Mădălina, și actuală prietenă de suflet, aducea cu fiecare ocazie. Când urcam la ea trebuia să aibă ceva dulce în frigider preparat de mama ei. De multe ori, salam de biscuiți cu rahat, uneori tort din biscuiți. Mai târziu acest desert a început să apară prin magazine așa cum au apărut tot feluri de dulciuri ''de casă'' fabricate industrial. Mamele și bunicile au început să cumpere mai mult și să prepare mai puțin, pe principul că se găsește orice de cumpărat, ele îmbătrânind, copiii mărindu-se, energia fiind tot mai slabă. Însă sunt plăcut surprinsă să descopăr cu fiecare zi tot mai multe doamne care prepară prăjituri adevărate de casă cu entuziasm și pasiune pentru dulciurile bine făcute cât și pentru încântarea familiei. Parcă nu este totul pierdut. Am senzația că românul începe să mânânce din ce în ce mai bine, are grijă ca ospățul să fie hrănitoar, aspectuos, armonios în arome, echilibrat ca și consistență, sănătos pe cât se poate, când se poate, iar pasiunea pentru dulciuri renaște odată cu educarea gustului în general. Minunat!

Am primit două rețete de salam de biscuiți, de fapt trei, dar cea din urmă este doar recomandare, așa că voi aminti doar două dintre ele. Una a venit din partea Patriciei, pe blogul ei vei găsi și alte rețete foarte interesante, iar Rocsy mi-a sărit în ajutor cu o rețetă de salam de biscuiți de post, cu nucă și nucă de cocos, foarte frumos prezentată.
Le-am citit, am urmat pașii, mi-am ajustat cantitățile și modificat ingredientele secundare și a rezultat multă compoziție pentru salamul meu de biscuiți. M-am jucat și l-am modelat în fel și chip. Foarte distractivă și dulce activitatea per ansamblu.

Ingrediente:
  • 600 gr. biscuiți simpli
  • 200 gr. zahăr
  • 350 ml. lapte cald
  • 200 gr. unt topit
  • 4 linguri cu vârf de cacao
  • 150 gr. de nuci, zdrobite în mojar
  • 200 gr. de stafide
  • esență de rom după gust
  • coajă rasă de portocală
Preparare:
Dacă vrei să faci chiar din 600 de gr. de biscuiți trebuie să pregătești un castron mare pentru că sunt destul de mulți și vei avea nevoie de spațiu să amesteci compoziția bine.
Rupe biscuiții cu mâna în bucăți mici. După ce ai încălzit laptele împarte-l în două recipiente. Într-unul vei dizolva zahărul, iar în celălalt cacaua. Între timp topește untul, pe foc sau la microunde. Peste biscuiții mărunțiți adaugă siropul de lapte și zahăr, cacaua dizolvată în lapte, untul topit, nucile mărunțite, stafidele, esența de rom și coaja rasă de portocală. Amestecă cu două spatule sau chiar cu mâinile până se omogenizează bine. Pune o folie alimentară pe un spațiu întins, adaugă o parte din compoziție sub forma unui salam de ce dimensiuni dorești. Închide folia și rulează salamul, astfel încât să fie compact dar să-ți rămână folie în extremitățile lui, pe care o vei înoda. Repetă operațiunea până termini compoziția.
Eu m-am jucat și am făcut și niște mărgeluțe, bombițe, salămioare și salamuri. Acest desert trebuie să stea la frigider cam 2-3 ore înainte să îl tai. Tot la frigider se păstrează câteva zile. La temperatura camerei untul din compoziție se înmoaie, la fel și feliile de salam. Pentru că am făcut mult salam, multe bombițe și alte figurine, o parte le-am congelat. Când am poftă de dulce o să am la îndemână. Spor la joacă!







Mancarica de gutui

Mâncărică de gutui cu stafide și orez parfumat


Sunt foarte multe rețete de făcut într-o viață. De când acord mai multă atenție dezvoltării acestui blog, meniul a devenit foarte variat, am renunțat la o dietă sănătoasă, dar am început să micșorez porțiile, însă nu în toate cazurile. Desigur că sunt zile în care nu gătesc, zile în care experimentez, zile în care îmi fac poftele, zile în care reproduc rețetele altora și zile în care mănânc sănătos.
Rețeta de astăzi am preparat-o pentru prima dată, fiind tot prima dată când am gustat o mâncărică așa de specială. A fost ziua experimentului reproducerii unei rețete povestite de draga mea Gela. Când am auzit de '''mâncare de gutui'', mi-am spus că trebuie să fie un mod prin care să mă pot bucura de aroma și parfumul gutuilor fără să am senzația aceea înecăcioasă. Și așa a fost. După ce am scos rețeta din Cufărul cu bucurii mi-a fost foarte simplu să o reproduc. Ceea ce m-a convins a fost pasajul în care Gela povestește că este o mâncărică pe care o prepara bunica și o savura călduță, în ajunul Crăciunului, când se întorceau de la colindat. Tot povestea ei mi-a amintit de mamaia mea care punea gutuile la fereastră, așa că le-am pus și eu și m-am lăsat purtată de melancolia toamnei pe străzile troienite. Oh!, eram așa de mică, zăpada mare, troiene înalte, pe străzile Constanței. Trăiam mereu o aventură prin zăpadă. Și-ajungeam cu țurțuri la pantalonii de lână la fereastra albastră cu gutui, apoi în odaia dezmorțită de lemnele uscate troznind în sobă. Mă întorceam mereu cu o sacoșă mică, pepită, de cârpă, parcă făcută pentru mărimea mea, plină și grea. Ah, ce dor!
Părerea mea este că acest preparat deosebit poate fi gustare sau un desert mai consistent. Eu am făcut și un orez simplu, cu bob lung, fiert cu scorțișoară, 3 păstăi sparte de cardamom, 4 cuișoare și puțin piper. În continuare vă prezint varianta adaptată de mine după varianta descoperită în Cufăr.



Ingrediente:
  • 3 gutui, spălate bine de puf, curățate și tăiate în felii
  • 4 linguri de zahăr
  • 2 linguri de făină
  • 70 gr. de unt
  • 2 linguri de stafide
  • o lingură de miez de nucă zdrobit
  • o bucată de scorțișoară
  • un litru de apă
  • un praf de sare

Preparare:
La foc mic caramelizează zahărul amestecând continuu, apoi pune gutuile feliate, scorțișoara și jumătate din cantitatea de apă (jumătate de litru). Lasă să fiarbă câteva clocote, apoi dă la o parte cratița și pune alta în locul ei. Topește untul și adaugă cele două linguri de făină, amestecând rapid. Adaugă compoziția cu gutui, amestecă din nou, completează cu restul de apă (trebuie să fie fierbinte), pune și stafidele și adaugă un praf de sare. Lasă să fiarbă la foc mediu aproximativ 10 minute sau până gutuile de înmoaie și se pătrund aproape de tot. E un preparat minunat ce se servește cald. Merge foarte bine cu orez fiert, parfumat de mirodenii orientale. Am adaugat direct în farfurie peste toată mâncărica o ploaie de nuci zdrobite. Perfect! Am mâncat porția de poză. Și mai am și în frigider vreo două porții. Poate chiar după ce tremin de scris încălzesc puțină mâncărică de gutui, că-i tare bună, parfumată și plină de povești.


miercuri, 23 octombrie 2013

Risotto cu creveți și mazăre

Spuneam că tot ce conține amidom îmi place foarte mult. Excesele nu sunt bune, de niciun fel, dar excese de amidon fac fără să fiu conștientă, pentru că omul se poate îndopa foarte ușor cu carbohidrați. Ca să fiu sinceră, fără carne pot rezista fără efort mai mult timp decât aș putea fără carbohidrați. După paste, orezul este 'carbohidratul' meu preferat. În continuare îți prezint o rețetă căreia nu-i vei putea rezista. Vei descoperi că risotto cu creveți și mazăre te va mulțumi pe depind și-ți va încânta familia și/sau prietenii. Dacă ai mai preparat risotto până acum, ți se va părea o rețetă destul de simplă. Dacă nu ai mai preparat, urmează pașii și rezultatul te va încânta. Ingredientele sunt pentru patru porții.








Ingrediente:
  • 400 gr. creveți decorticați
  • 300 gr. orez pentru risotto, spălat
  • 200 gr. mazăre congelată
  • 4 linguri de ulei de măsline
  • puțin ardei iute roșu, tăiat mărunt
  • 1½ l. supă de pește (poți folosi cub concentrat de pește și apă)
  • o ceapă, tăiată mărunt
  • un pahar mic de vin alb sec
  • sucul și coaja de la o lămâie

Preparare:

Încinge 2 linguri de ulei de măsline într-o tigaie și călește la foc mediu ceapa și puțin chilli tăiat mărunt (după gust, nu e obligatoriu, dar puțin iute nu te va deranja) până se înmoaie și devine aurie, amestecând din când în când.

Cât timp se călește ceapa prepară supa de pește. Adu la fierbere 1½ l. de apă și adaugă 1-2 cuburi de concentrat de pește. Aceasta e varianta mai simplă. De asemenea, poți face o supă gustoasă de pește, punând la fiert pește. După ce peștele (alegerea este a ta) a fiert, scoate-l și strecoară supa. Iar peștele fiert îl poți folosi la salate sau chifteluțe. Păstrează supa de pește fierbinte, o vei folosi la prepararea orezului.

Când ceapa este frumos călită, sdaugă orezul și mai prăjește puțin, până acesta absoarbe uleiul și devine sticlos. Adaugă vinul și gătește, amestecând ușor, până se evaporă. Adaugă creveții și mazărea și un polonic de supă de pește și amestecă. Atenție! Risotto se gătește la foc mic! După ce orezul a absorbit lichidul, continuă să adaugi câte un polonic până termini toată supa, amestecând periodic. Ar trebui să dureze maxim 30 de minute. Orezul trebuie să fie gătit al dente, dar risotto trebuie să fie cremos! Când e gata, dă tigaia de pe foc, amestecă sucul de lămâie, restul de ciușcă iute, 2 linguri de ulei de măsline și servește-l după ce s-a odihnit câteva minute. 

marți, 22 octombrie 2013

Tocăniță de ciuperci

Unde mă uit e toamă și ghebe. Ciulama de ghebe. Tocăniță de ghebe. Ghebe marinate. La cules de ghebe. E oarecum suprarealist să-mi potolesc acum pofta de ghebe. Aici, în Norvegia nu se găsesc. Capriciul și-a atins apogeul când am ajuns să citesc din întâmplare tocănița de ghebe povestită de Maitre. Vrei, nu vrei, o s-o citești și tu, apoi te vei duce la cumpărături pentru că ți se va face o poftă de nestăpânit și vei face tocăniță de ghebe sau de ciuperci, în funcție de cât de ofertantă este piața. Eu n-am respectat rețeta Maestrului (nici n-am avut ghebe), dar citind-o, evident că m-a influențat. Asemănările și deosebirile te las pe tine să le identifici, dar nu cred că e cazul. Important e să te lași purtat de plăcerea gustului și de nelimitata imaginație.
M-am gândit să folosesc mai multe tipuri de ciuperci pentru a desăvârși tocănița, așa că am cumpărat câte o mână zdravănă din toate tipurile pe care le-am găsit la piață. Am adunat, să zic, un kilogram și ceva. Tu prepar-o cu ce ai la îndemână, oricum iese foarte, foarte bună. Iar dacă ai ghebe, folosește rețeta tocăniței povestite, se pretează mai bine.




Ingrediente:
  • 1 kg de ciuperci de diverse soiuri (nu neapărat, poți folosi doar champignon), unele tăiate felii, altele mai mici, lăsate întregi
  • ulei pentru prăjit
  • 200 de gr. de bacon afumat, tăiat felii (poți folosi kaizer)
  • 1 ceapă mare, tăiată julien
  • o cutie de 400 de gr. roșii mărunțite în sos
  • codițele de la o legătură de pătrunjel, tocate mărunt
  • codițele de la o legătură mică de mărar, tocate mărunt
  • o lingură de frunze de pătrunjel, tocate mărunt
  • 2 căței de usturoi, zdrobiți cu lama cuțitului, apoi tăiați
  • sare și piper, după gust



Preparare:
Pune la sotat ciupercile într-o caserolă adâncă sau în wok, adăugând doar sare, la foc domol, cu capacul pus, amestecând din când în când. După aproximativ 10 minute, ciupercile se vor înmuia și își vor lăsa apă. Scurge apa și mai sotează-le câteva minute. Dacă își mai lasă apă, scurge-o din nou. Nu trebuie să se înmoaie prea mult, doar puțin, adică să fie gătite pe jumătate.
Între timp, într-o tigaie, călește ceapa în două linguri de ulei, nu mai mult, timp de zece minute, la foc mediu, amestecând pentru a evita lipirea și arderea. Când ceapa începe să devină sticloasă, adaugă baconul și mai prăjește 3 minute. Adaugă apoi ceapa și baconul peste ciupercile sotate, cu tot cu uleiul rămas în tigaie și mai adaugă puțin ulei, roșiile mărunțite, codițele de pătrunjel și mărar tocate mărunt, sare și piper după gust. Gătește tocănița încă zece minute, la foc mediu, cu capacul pus. Când este gata, oprește focul, adaugă pătrunjelul tocat și servește-o imediat. Pregătește o mămăliguță și savurează parfumul, aroma cât și textura acestei tocănițe. Pentru gustul meu a mers și o mămăliguță rece, încălzită pe grătar cu puțin ulei de măsline și sare.
După ce-am trecut de ședința foto din curte, tot acolo am și mâncat, la răcoarea toamnei, alintată de ultimele raze de soare din acest an... Așa-i în Oslo, iarna soarele dispare complet.



vineri, 18 octombrie 2013

Ghiveci de legume

Ghiveciul de legume este o tocaniță gătită fie doar pe aragaz, fie și pe aragaz dar și în cuptor, în care adaugi legume, mixul tău preferat de legume, să zicem, în ce cantități dorești. La gust se aseamănă cu zacusca și poate fi consumat atât cald cât și rece. De data asta am făcut un ghiveci simplu, doar cu ce am avut prin frigider, adică morcovi, ceapă, cartofi și vinete. Și pentru că îmi plac legumele să nu se înmoaie de tot, ci să se poată distinge bucată cu bucată, să fie pătrunse dar nu strivite, iar morcovii, chiar puțin mai tari în interior, am făcut acest ghiveci cu bucăți mari de legume și l-am preparat la foc mic. M-am apucat de treabă pe stomacul plin, așa că am avut destulă răbdare să fac mâncărica pe îndelete, cam o oră a durat toată treaba. 



Ingrediente:
  • 4 cartofi potriviți, spălați, curățați, tăiați rondele de 1 cm. grosime
  • 2 vinete potrivite, spălate și tăiate rondele de 1 cm. grosime
  • 5-6 morcovi, spălați, curățați, tăiați rondele de 2 cm. grosime
  • o ceapă mare, tăiată mărunt
  • o conservă de 400 de gr. de roșii mărunțite în bulion
  • ulei pentru prăjit
  • frunze de pătrunjel rupte mărunt sau tocate
  • parmezan (opțional)
  • o frunză de dafin
  • sare și piper negru măcinat, după gust

Preparare:
Într-o caserolă mare sau în wok, pune la călit ceapa în 3 linguri de ulei, la foc mediu, amestecând din când în când. Când ceapa devine sticloasă, cam peste 10 minute, adaugă cartofii rondele și morcovii. Gătește la foc mediu spre mic aproximativ jumătate de oră, cu capacul pus, amestecând ușor din când în când. Dacă legumele se lipesc, poți să adaugi puțină apă fierbinte. Dacă ești atentă și amesteci destul de des, legumele nu se vor lipi de vasul în care le gătești. Când cartofii sunt pe jumătate făcuți, adaugă rondelele de vinete, conserva de roșii, frunza de dafin, sare și piper după gust. Continuă procedura de gătit până vinetele se înmoaie, iar în cartofi poți înfige cu ușurință furculița. Mâncărica e gata! Servește cald, iar pentru îmbogățirea gustului adaugă direct în farfurie peste ghiveci frunze de pătrunjel mărunțit și parmezan ras. Enjoy!

marți, 15 octombrie 2013

Salată de pui cu ciuperci și castraveți în oțet


Ingrediente: 
  • un piept de pui fiert, tocat mărunt
  • 500 gr. de ciuperci, tăiate in două 
  • 4-5 castraveciori în oțet sau în saramură, tăiați mărunt și storși de apă
  • 2 linguri de maioneză
  • 2 căței de usturoi, pisați
  • o lingură de mărar tocat mărunt
  • sare și piper alb 

Preparare:
Sotează ciupercile în wok sau într-o caserolă antiaderentă adâncă, la foc mediu, cu capacul pus, adăugând doar sare și piper alb măcinat, amestecând din când în când. Peste aproximativ 10 minute ciupercile vor fi sotate. Scurge apa, lasă-le să se răcească și taie-le mărunt, la fel cum ai procedat cu pieptul de pui, apoi stoarce-le bine de tot. Pune într-un bol pieptul de pui tăiat, ciupercile, castraveciorii, usturoiul pisat, condimentează cu sare și piper și amestecă. Adaugă maioneza și omogenizează, apoi încorporează mărarul tocat. Condimentează după gust, dacă mai este nevoie. Este o salata aperitiv foarte bună, sățioasă și ușor de preparat. Servește-o cu pâine proaspătă! Enjoy! 



miercuri, 9 octombrie 2013

Somon tartar

Tartar din somon afumat cu capere


După ce am mâncat somon tartar mi-am spus că trebuie să-l introduc în meniul meu pentru că este foarte, foarte bun. Abea astazi a venit și momentul să-l prepar. Am căutat rețeta pe internet și-am găsit destule și foarte variate. Unele cu smântână, cu tabasco, unele cu arpagic, altele doar cu ceapă roșie, somon proaspăt, somon afumat, proaspăt plus afumat, unele chiar cu biter. N-am reușit să aleg o rețetă, dar m-am decis să nu mă complic prea mult. Am aflat că tartarul de somon se face, de obicei, din somon proaspăt. Dar cel din somon afumat e mai gustos și sigur nu dă greș, mai ales dacă nu te omori după carnea crudă. Mie mi-a ieșit foarte bun și îți garantez că este o idee perfectă pentru a-ți încânta oaspeții. Este ușor de preparat și poate înlocui o cină lejeră. 

Ingrediente:
  • 200 gr. somon afumat, tăiat mărunt
  • o lingură de capere, stoarse și tocate mărunt
  • o lingură de ceapă roșie, tocată foarte mărunt
  • o lingură de zeamă de lămâie (chiar două dacă-ți cere gustul)
  • o lingură rasă de mărar, tocat mărunt
  • o lingură ulei de măsline
  • sare, dacă este necesar, și piper


Preparare:
Gustă somonul și caperele. Vei observa că sunt deja sărate, deci e posibil să nu mai fie necesar să adaugi sare. Dacă caperele ți se par prea sărate, le poți lăsa câteva minute în apă cere. Apoi le scurgi, le storci și le toci. Somonul e gras de fel. Uneori, în comerț, o să găsești somon afumat foarte gras. În cazul ăsta, e posibil ca o lingură de ulei de măsline să fie prea mult. Poți adăuga doar o linguriță. 
Pune într-un bol caperele, ceapa, zeama de lămâie, mărarul și uleiul de măsline. Amestecă prin presare cu furculița, astfel încât să scoți sucul din ceapă, capere și mărar. Acum poți să adaugi somonul mărunțit, piper și sare, dacă e necesar. Amestecă până se omogenizează. Somonul tartar e gata! În poți servi imediat sau îl poți păstra la frigider, astfel aromele se pătrund mai bine. Tartarul îl poți așeza într-o formă cilindrică sau îl poți servi pe pâine prăjită în cuptor, stropită în prealabil cu ulei de măsline. Enjoy Tasty and Fast!



marți, 8 octombrie 2013

Supa crema de dovleac

O delicioasă supă cremă de dovleac, ușor picantă, cu morcovi, cartofi dulci, semințe de cumin și ginger.


Ingredientele de bază dulci și ardeiul iute se întâlnesc pentru cel mai bun parteneriat de toamnă, de unde rezultă o cremă perfectă ce se cere savurată în aer liber, la maximum 15 grade, dacă se poate.  Este și pentru mine o descoperire nouă, spun asta pentru că nu această supă m-a făcut mare, dar cea de pui cu tăiței de casă, da. Supa de dovleac, în combinația de mai jos, m-a fascinat de la prima degustare! 


Ingrediente:
  • 600 gr. dovleac, tăiat cuburi
  • 2 cartofi dulci, mici, tăiați cuburi
  • 4-5 morcovi, tăiați rondele
  • 3 litri de apă
  • 1 cm. ghimbir, tocat mărunt
  • ardei iute după gust, tocat mărunt
  • o linguriță de semințe de cumin, obligatoriu, zdrobite puțin în mojar
  • sare și piper negru măcinat, după gust
Preparare:
După ce ai spălat și tăiat legumele, pune-le la fiert în 3 litri de apă împreună cu ardeiul iute, ghimbirul, semințele de cumin, sare și piper. Lasă să fiarbă la foc potrivit, cu capacul pus, aproximativ 20 de minute. Când acestea au fiert (încearcă morcovul), pasează supa cu blenderul vertical sau pune-o în cana blender și pulsează până legumele s-au pasat. Trebuie doar să o mai dai într-un clocot și s-o potrivești de sare și piper. E gata! Această supă merge foarte bine cu orice tip de pâine îți place, uscată sau proaspătă. Poți adăuga o linguriță de ulei de măsline direct în farfurie. O supă mai simplă de atât eu nu am făcut! Unde mai pui că e și deosebită! Ai să vezi ce gust exotic, dat de semințele de cumin și de ghimbir, îți va îndulci toamna! Frumoasa toamnă!

joi, 3 octombrie 2013

Prăjitură cu mere, scorțișoară și fulgi de migdale

Aceasta este varianta mai puțin pufoasă a prăjiturii cu mere, nu e înecăcioasă deloc, blatul fiind ușor umed. Foarte bună! Se potrivește și cu o ceașcă de cafea sau un ceai fierbinte, nu doar ca desert. Se prepară foarte repede. Se și termină repede la cât e de bună. Și cel mai mult mă enervează că nu se găsește în comerț. Pe piață se vând mărfuri și nu preparate bune. Astă vară, într-o cafenea dintre cele apărute ca din țiplă peste noapte în Portul Tomis, toate prăjiturile erau aduse congelate din Italia. În altă cafenea italiană, din centrul Constanței, aceeași situație, până și cornurile, adică croissantele, erau aduse congelate din Italia. Este o repetiție deranjantă pentru ''mofturoșii'' ca mine, deja am o problemă cu asta. Adică nu pot fi românii buni patiseri? Compania aia, Dobrogea Grup, n-o face cornuri? Chiar și congelate spre a fi distribuite, chiar trebuie întreprinzătorii să importate din Italia?! Să nu aibă România oameni care să poată fi patiseri adevărați? Sau să fie mai ieftine importate?! Despre asta am să mai vorbesc, pentru că mă enervează că românul trebuie să mănânce cornuri importate din Italia și nu numai. Adică sunt niște patiserii, nu e vorba de vreun ingredient fantastic. E cocă, nu e cafea!
La fel e și în Oslo, doar că aici nu se transportă de peste hotare, produsele sunt preparate în fabricile de patiserie, se congelează și se distribuie. Probabil e mult mai ieftin așa. Desigur că dispare diversitatea, iar consumatorul se obișnuiește cu aceleași produse care se regăsesc peste tot. Prin urmare masele dezvoltă un gust comun. Acum să scriu mai bine rețeta asta simplă și foarte gustoasă, s-o faceți acasă la iubiți, copii, soți, mame, prieteni etc.

Ingrediente (formă cu diametrul de 24 cm.):
  • 150 gr. făină
  • 150 gr. unt nesărat, la temperatura camerei, tăiat cuburi
  • 100 gr. zahăr + o linguriță de zahăr pudră (nu e obligatoriu)
  • 2 ouă bătute spumă
  • 50 ml. de lapte
  • 2 mere, spălate, curățate și feliate
  • 2 lingurițe rase de praf de copt
  • o linguriță de extract de vanilie (sau zahăr vanilat)
  • o linguriță de scorțișoară măcinată
  • 2 linguri de fulgi de migdale
Preparare:
Amestecă făina cu praful de copt, lingurița de vanilie și scorțișoara măcinată. Adaugă untul și continuă să amesteci cu mâinile. Bate ouăle cu zahărul și încorporează-le în compoziție. Adaugă apoi laptele și amestecă aluatul cu telul până devine elastic. Unge forma cu puțin unt sau ulei și pune compoziția. Deasupra adaugă merele după cum te îndrumă imaginația și răspândește pe toată suprafața tartei puțină scorțișoară și o linguriță de zahăr, normal sau pudră. Coace prăjitura cu mere la 180 de grade pentru 30 - 40 de minute sau până se rumenește frumos și devine aurie. Cu zece minute înainte să fie gata, adaugă și fulgii de migdale. După ce o scoți din cuptor, las-o să se odihnească puțin, apoi o poți tăia. Se potrivește perfect cu o cupă de înghețată de vanilie.


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...