Se afișează postările cu eticheta placinte-tarte-dulci. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta placinte-tarte-dulci. Afișați toate postările

joi, 3 octombrie 2013

Prăjitură cu mere, scorțișoară și fulgi de migdale

Aceasta este varianta mai puțin pufoasă a prăjiturii cu mere, nu e înecăcioasă deloc, blatul fiind ușor umed. Foarte bună! Se potrivește și cu o ceașcă de cafea sau un ceai fierbinte, nu doar ca desert. Se prepară foarte repede. Se și termină repede la cât e de bună. Și cel mai mult mă enervează că nu se găsește în comerț. Pe piață se vând mărfuri și nu preparate bune. Astă vară, într-o cafenea dintre cele apărute ca din țiplă peste noapte în Portul Tomis, toate prăjiturile erau aduse congelate din Italia. În altă cafenea italiană, din centrul Constanței, aceeași situație, până și cornurile, adică croissantele, erau aduse congelate din Italia. Este o repetiție deranjantă pentru ''mofturoșii'' ca mine, deja am o problemă cu asta. Adică nu pot fi românii buni patiseri? Compania aia, Dobrogea Grup, n-o face cornuri? Chiar și congelate spre a fi distribuite, chiar trebuie întreprinzătorii să importate din Italia?! Să nu aibă România oameni care să poată fi patiseri adevărați? Sau să fie mai ieftine importate?! Despre asta am să mai vorbesc, pentru că mă enervează că românul trebuie să mănânce cornuri importate din Italia și nu numai. Adică sunt niște patiserii, nu e vorba de vreun ingredient fantastic. E cocă, nu e cafea!
La fel e și în Oslo, doar că aici nu se transportă de peste hotare, produsele sunt preparate în fabricile de patiserie, se congelează și se distribuie. Probabil e mult mai ieftin așa. Desigur că dispare diversitatea, iar consumatorul se obișnuiește cu aceleași produse care se regăsesc peste tot. Prin urmare masele dezvoltă un gust comun. Acum să scriu mai bine rețeta asta simplă și foarte gustoasă, s-o faceți acasă la iubiți, copii, soți, mame, prieteni etc.

Ingrediente (formă cu diametrul de 24 cm.):
  • 150 gr. făină
  • 150 gr. unt nesărat, la temperatura camerei, tăiat cuburi
  • 100 gr. zahăr + o linguriță de zahăr pudră (nu e obligatoriu)
  • 2 ouă bătute spumă
  • 50 ml. de lapte
  • 2 mere, spălate, curățate și feliate
  • 2 lingurițe rase de praf de copt
  • o linguriță de extract de vanilie (sau zahăr vanilat)
  • o linguriță de scorțișoară măcinată
  • 2 linguri de fulgi de migdale
Preparare:
Amestecă făina cu praful de copt, lingurița de vanilie și scorțișoara măcinată. Adaugă untul și continuă să amesteci cu mâinile. Bate ouăle cu zahărul și încorporează-le în compoziție. Adaugă apoi laptele și amestecă aluatul cu telul până devine elastic. Unge forma cu puțin unt sau ulei și pune compoziția. Deasupra adaugă merele după cum te îndrumă imaginația și răspândește pe toată suprafața tartei puțină scorțișoară și o linguriță de zahăr, normal sau pudră. Coace prăjitura cu mere la 180 de grade pentru 30 - 40 de minute sau până se rumenește frumos și devine aurie. Cu zece minute înainte să fie gata, adaugă și fulgii de migdale. După ce o scoți din cuptor, las-o să se odihnească puțin, apoi o poți tăia. Se potrivește perfect cu o cupă de înghețată de vanilie.


duminică, 14 iulie 2013

Tartă de vară cu căpșune, mascarpone și lime

Vara este momentul ideal pentru a prepara tarta cu căpșune și mascarpone. Nu sta pe gânduri, mergi la piață, cumpără cele mai coapte și aromate căpșune și bucură-ți familia cu un desert delicios și ușor de preparat.




Vânzătorul de la magazinul de lângă cafenea mi-a dat, ieri, o caserolă cu căpșune, pot spune că au fost primele adevărate. Forme perfecte, mărimi diferite, coapte complet, parfumate, aromate, suculente și foarte dulci. Sunt căpșune norvegiene și, cumva, am intuit eu în urmă cu câțiva ani, prin 2011, mai exact, că voi ajunge și voi scrie de acolo de unde căpșunele sunt excelente în august. E abea iulie, dar chiar sunt cele mai bune și toată lumea le laudă, chiar mai bune decât cele din grădina bunicii. Le-am spălat și, încântată de plăcerea gustului, le-am mâncat, pe rând, pe toate. Trebuia să le iau cu mine, acasă, să prepar ceva dulce deosebit și am reușit să nu cumpăr tot stocul pe ziua respectivă. Cât ține sezonul, căpșunele vor face parte din dieta mea zilnică. 

Ingrediente pentru blatul de tartă: 300 gr. făină albă (formă de tartă cu diametrul de 28 cm.), un vârf de cuțit de sare, 150 gr. unt nesărat, rece, tăiat în cuburi, 8-9 linguri de apă sau cuburi de gheață, o lingură de zahăr.
Ingrediente pentru umplutură: 200 gr. de smântână pentru frișcă, 250 gr. de mascarpone, sucul de la un lime, esență de vanilie, 4 linguri de zahăr pudră, 600 gr. de căpsune curățate și tăiate. 

S-ar putea să-ți mai placă și plăcinta cu căpșune și rubarbă, un alt desert delicios de sezon.

Preparare:
Pasul 1. Dacă ai un robot de bucătărie, pune toate ingredientele pentru blat și pulsează de câteva ori până aluatul va fi gata. Dacă folosești metoda tradițională, amestecă făina, sarea și zahărul într-un bol mare, apoi adaugă cuburile de unt rece. Cu ambele mâini sfărâmă bucățile de unt și amestecă-le cu făina, apoi adaugă apă și frământă lejer. Când aluatul se desprinde de pe degete înseamnă că este gata.
În momentul acesta ai două posibilități. Fie formezi o bilă care va sta la frigider cel puțin 30 de minute, fie întinzi aluatul cu mâna direct în foma de tartă. Dacă optezi pentru prima variantă, după cele 30 de minute scoate aluatul, lasă-l puțin să se dezghețe apoi întinde-l cu sucitorul. Diametrul cercului format trebuie să fie cu aproximativ 4 cm mai mare decât diametrul formei de tartă. Înțeapă aluatul cu furculița din loc în loc. Dacă optezi pentru varianta a doua, lasă aluatul la frigider cel puțin 30 de minute, apoi scoate-l, înțeapă-l cu furculița și pune-l în cuptor. Eu prefer varianta a doua, e mai ușor de făcut, rezultatul fiind același. Coace aluatul de tartă la 180 de grade, pentru circa 15 minute sau până se rumenește.

Pasul 2. Într-un vas amestecă pentru câteva secunde crema mascarpone. În alt vas, cu ajutorul unui mixer, bate smântâna pentru frișcă până se întărește apoi adaug-o peste mascarpone. Pune sucul de lime, esența de vanilie (după gust) și zahărul pudră și amestecă până ingredientele se omogenizează. Adaugă crema obținută peste blatul de tartă, repartizează căpșunele după preferință și pune tarta la frigider. După cel puțin o oră este gata de savurat. 



joi, 30 mai 2013

Plăcintă cu rubarbă și căpșune

Pentru prima dată am auzit de rubarbă în serialul Fringe, în care Dr. Bishop manifesta o pasiune pentru plăcinta cu rubarbă. M-am întrebat ce este și ce gust are, am cautat-o pe internet, am citit despre ea, dar nu mi-a stârnit curiozitatea într-atât încât să o cumpăr.
Locul de unde ne aprovizionăm de obicei este o combinație de piață și supermarket, unde găsesc orice ingredient am nevoie în aventurile mele prin bucătărie, de la plante și legume pe care le cunosc și le aleg cu ușurință, la rădăcinoase și fructe care nu știu dacă se consumă crude sau gătite, cu coajă sau fără sâmburi, la paste și sosuri, pe care nu știu dacă voi avea ocazia să le încerc vreodată. Zilele trecute, în plimbarea mea la piață, printre aglomerarea de legume frumoase, atât de frumoase că aș fi cumpărat câte puțin din fiecare sortiment, am zărit rubarba, așezată între praz și țelină. Mi-am spus că trebuie să o gust, să fac plăcinta. M-am jucat de-a "patiseria" și a fost nevoie să prepar plăcinta de trei ori până să fiu satisfăcută. Acum mă laud cu experiența.

Am căutat pe internet rețete, le-am selectat, citit, comparat, mă simțeam gata de treabă, dar lipsea forma de plăcintă. Fuga la Ikea, nimic potrivit, dezamăgită de slaba aprovizionare în sectorul ăsta. Tristețea a durat doar până la Mall, de unde, dintr-un magazin de accesorii de bucatărie, am cumpărat o piesă minunată pentru tarte și plăcinte. Eram, în sfârșit, pregătită, entuziamată să mă apuc de lucru, dar tot mai lipsea ceva, timpul.
Prima plăcintă a fost făcută fără ingredientul care lega compoziția, făina de tapioca. Gustoasă, dar nu era legată, se formase o dulceață în loc de gem. Peste câteva zile am mai făcut o plăcintă, dar nici de data asta nu mi-a plăcut sau mai bine zis nu am avut răbdare să trag concluziile. Din motive pe care nu le mai amintesc m-am supărat foarte tare, plăcinta fiind cea pe care a căzut răzbunarea. N-am mai lăsat-o să se răcească, am tăiat-o călduță și s-a împrăștiat. Mi-am băgat mâinile în ea și m-am jucat cu compoziția la fel cum o făceam în grădina din spatele blocului, pe la cinci ani, cu plăcintele din țărână, la sfârșitul jocului de-a cofetăria. A treia plăcintă a ieșit perfect. Poate e o afirmație falsă pentru că nu am mâncat plăcintă cu rubarbă în altă parte, deci nu am termen de comparație. Dar mi-a ieșit ceva cu care mă pot mândri.

















E foarte important să îți cunoști forma de plăcintă. Majoritatea rețetelor pe care le-am citit nu menționau diametrul vasului. În plus, uitându-mă la îngredinete și la poza anexată, mi-a fost ușor să îmi dau seama că nu au nicio legătură una cu alta. În schimb, informațiile de pe bloguri mi-au fost de ajutor. Sunt de părere că cea mai bună rețetă e cea pe care și-o ajustează fiecare, în fucție de formă și gust. La început părea greu, dar după trei încercări pare o joacă prepararea plăcintei cu rubarbă.

Bine de știut:
Se poate folosi și o formă tradițională de tartă, dar este riscant. Umplutura va bolborosi în timpul coacerii și poate să dea pe afară. Ce urmează? Cuptor ars, fum, dezastru! Dar nu este imposibil, de aceea trebuie reduse cantitățile și iată de ce spun că fiecare trebuie să își facă propria rețetă.
Nu faceți ca mine, nu renunțați la amidon sau la făina de tapioca! Aceste ingrediente fac compoziția să se lege în timpul coacerii. O altă variantă pe care am întâlnit-o în rețetele consultate este cea în care compoziția se fierbe ca pe gem, înainte să fie adăugată peste blat, dar eu nu am făcut așa. Mi se pare mai complicat, practic este o operațiune în plus.
Aluatul poate fi și el preparat în diferite moduri. Fie la mână, fie în blender.

La joacă!
Forma pe care am folosit-o este de 28 de centimetri și puțin mai înaltă decât una obișnuită de tartă.
Ingrediente pentru aluat: 300 gr. făină, 150 de unt nesărat, 8 cuburi de gheață, o linguriță de zahăr și puțină sare.
Ingrediente pentru umplutură: 400 gr. de rubarbă taiată rondele și aceeași cantitate de căpșune, tăiate în două, 120 gr. de zahăr, 3 linguri cu vârf de făină de tapioca, un vârf de cuțit de sare, coaja rasă de la o portocală.
Preparare: Combină făina, zahărul și sarea și pune-le în blender. Adaugă untul și pulsează până se amestecă, apoi pune treptat cuburile de gheață. Se pot adăuga în final 2-3 linguri de apă, astfel aluatul se va omogeniza mai bine. Când aluatul se va dezlipi ușor de pe pereții blenderului, scoate-l și frământă-l lejer cu mâna încă 2-3 minute. Separă aluatul în două părți și pune-l în frigider. E bine să stea cel puțin o oră și scos cu zece minute înainte de folosire. Eu l-am lăsat circa 30 minute.
Întinde două discuri de 31-32 cm fiecare. Prima foaie se așează ca bază în forma de plăcintă unsă cu unt sau ulei, iar din a doua foaie se taie 12 fâșii cam de un centimetru fiecare, pot fi chiar și mai groase, dar nu mai subțiri.
Amestecă căpșunele cu rubarba, zahărul, făina de tapioca, sarea și coaja de portocală și pune-le peste blat. Împletește apoi fâșiile peste plăcintă, ajutându-te de imaginație, dacă este pentru prima dată, și îmbină-le prin răsucire la margine. Presară o lingură rasă de zahăr brun și coace 20 de minute la 200 de grade, apoi încă 40 de minute la 180 de grade. Dacă se rumenește prea tare poți acoperi plăcinta cu o folie de aluminiu. Pentru un luciu deosebit, scoate plăcinta în ultimele zece minute de coacere și unge-o cu ou bătut. Așteaptă să se răcească înainte să o tai. Este delicioasă cu înghețată de vanilie. Enjoy!



Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...