Dovleacul copt nu este un desert, pentru mine. Nu este un fel de ceva mâncare, este gustarea aia care îmi amintește de casa bunicii, în care, atunci când intram, mă cuprindea o bucurie dulce, atât de domestică încât mă apucă și acum. Bunică-mea îl cocea în cuptorul de la sobă, iarna, îți dai seama ce arome mă întimpinau când mă nimeream la dovleac. La tot parfumul ăsta se adăuga și căldura de lemne. E moleșeala mea preferată. Și-adormeam acolo, în poveste.
E simplu să faci dovleac copt, iar bucuria dată de arome e mare.
Cumpără dovleacul, spală-l, taie-l, curață-l de semințe, porționează-l și pune-l în cuptorul încins la vreo 180 de grade. Peste o oră, scoate-l și presară zahăr, scorțișoară, stafide dacă vrei și ceva cognac sau rom. Mai lasă-l la cuptor vreo 15 minute. Când s-a înmuiat și s-a caramelizat frumușel de la zahăr, e gata.
E minunat!
E minunat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu